1 Strategia actuala forestiera a U.E.

Rezolutia Consiliului din 15 dec 1998 referitoare la strategia forestiera a Uniunii Europene publicata in 1999 C 56/ 01 cuprinde o serie de principii, aprecieri, indemnuri, sublinieri, recunoasteri, constatari, estimari, toate cu caracter de extrema generalitate. Punctul nostru de vedere este ca enunturile din aceasta rezolutie au fost corecte, iar Romania si le-a insusit, adaptandu-si legislatia interna la cerintele acestui document.
Marea problema a Romaniei este, insa, transpunerea in fapt a acestei legislatii care, trebuie sa recunoastem, este destul de elaborata, acoperitoare si aliniata la principiile europene privind bunele practici forestiere. Cauza principala a neimplementarii ei o constituie subfinantarea sistemului, care, cu dificultate, reuseste sa administreze fondul forestier existent.Dezvoltarea fondului forestier, prin extinderea lui, este total nesatisfacatoare raportat la resursa funciara a tarii si la prevederile legislative: a se vedea prevederile din Legea 46 / 2008 – Codul Silvic- referitoare la extinderea suprafetelor impadurite (art 88 si 89) si cele referitoare la infiintarea de perdele forestiere de protectie (art 90)
Consideram ca urmatoarea strategie a U.E. in domeniul forestier ar trebui sa cuprinda principii cu un grad de concretete mai ridicat comparativ cu cele existente in prezent. Socotim ca este oportun ca printre principiile instituite de comisie sa se regaseasca si urmatoarele:
1. Padurea reprezinta sistemul cel mai complex, cel mai ecoameliorativ, cel mai eficace in sechestrarea emisiilor de carbon, in protejarea solurilor, a terenurilor agricole, a apelor, a mediului in totalitatea lui .
2. In fiecare zona geografica sa fie instalate speciile forestiere adaptate cel mai bine zonei pentru a se crea arborete stabile, cu insusiri economice si ecoprotective maxime.
3. Tarile nou aderate la UE sa-si consolideze politicile si actiunile de protectie a fondului forestier, in special din cauza schimbarilor privind proprietatea asupra padurilor.
4. Cresterea suprafetei padurilor sa constituie un obiectiv constant si continuu. An de an, statele care detin suprafete care se preteaza la instalarea vegetatiei forestiere in afara fondului forestier actual- printre care se afla si Romania – sa -si stabileasca actiunile si sa-si asigure resursele financiare pentru realizarea de cresteri efective ale suprafetei impadurite.
5. Perdelele forestiere de protectie ale cailor de comunicatie, ale zonelor inundabile, ale campurilor cultivate agricol, ale asezarilor umane, ale zonelor industriale, etc sa fie extinse an de an.
6. Fiecare stat sa implementeze toate masurile necesare pentru evitarea pierderii de paduri prin dezastre: incendii, poluare extrema, atacuri de daunatori, etc., dar si prin abuzuri comise de oameni
7. Stabilirea instrumentelor financiare pentru transpunerea in practica a politicilor forestiere este esentiala . Acestea trebuie sa fie:
- nationale
- comunitare
Instrumentele financiare nationale trebuie sa fie:
- conforme cu legislatia nationala
- sa fie stabilite in conformitate cu posibilitatile reale de sustinere financiara ale tarii si prevazute in bugetele de stat si locale, dupa caz.
Instrumentele financiare comunitare trebuie sa fie programele structurale si de coeziune destinate pentru:
- realizarea de lucrari de impaduriri in terenuri agricole, degradate sau nu
- protectia mediului
- cresterea calitatii vietii in spatial rural
- producerea de energie regenerabila

2. Starea politicii de mediu

Fiecare stat, prin politicile forestiere aplicate contribuie la cresterea cantitativa si calitativa a padurilor europene si, implicit la imbunatatirea conditiilor de mediu.
Cele doua componenete funciare ale mediului- suprafetele agricole, respectiv cele forestiere trebuie sa alcatuiasca un tot unitar stabil, cu un grad de productivitate cat mai ridicat. Orice teren propice instalarii vegetatiei trebuie valorizat, fie agricol, fie silvic. Terenurile agricole care, din diverse motive, nu mai sunt lucrate sau intretinute, ar trebui sa capete folosinta silvica (prin impaduriri, regenerari naturale sau mixte). Consecintele ar fi pozitive, atat pentru culturile agricole, mai putin extinse oricum, cat si pentru mediu cu toate componentele sale.
Zonele de campie, cele mai expuse la seceta si la vanturi distructive, sunt si cele mai sarace in paduri. Zonele de deal, deficitare si ele in paduri, sunt puternic afectate de fenomene de eroziune. Din pacate, acestea sunt si zonele cele mai populate, iar schimbarile climatice care conduc la aridizarea lor pe de o parte, dar si la fenomene de torentialitate pe de alta parte, conduc la degradarea conditiilor de mediu, in general.
In zona de munte, desi procentul de impadurire este mai ridicat, exista inca suficiente suprafete in care se poate extinde padurea, frecvent pe cale naturala, aici padurea fiind ” la ea acasa”. Si in aceste zone trebuie extinse padurile, atat pentru caracterul lor protectiv fata de terenurile in panta, cat si pentru performantele lor de crestere, aspect care intereseaza din punct de vedere economic.
Pentru ca padurea sa-si poata indeplini rolul de protectie a mediului, trebuie ca ea insasi sa fie sanatoasa. Din acest punct de vedere, poluarea atmosferica aduce prejudicii fondului forestier. Desi numarul marilor poluatori industriali s-a redus semnificativ, transporturile rutiere si aeriene generatoare de produse de combustie gazoase au crescut extrem de mult in ultimii ani. Impactul acestor gaze alcatuite din oxizi de carbon, hidrocarburi derivati ai sulfului care in contact cu vaporii de apa conduc la acid sulfuric, afecteaza grav ecosistemele forestiere, biodiversitatea si mediul de viata in totalitatea lui. De aceea, diminuarea continua si semnificativa a poluarii atmosferice trebuie sa fie un obiectiv prioritar.
Totodata, pentru prevenirea incendiilor de padure, care pot avea cele mai devastatoare efecte pentru mediu, trebuie luate toate masurile de preventie, dar si de combatere. Sunt necesare dotari moderne legate de comunicare, cai de transport care sa asigure accesibilitatea, surse de apa, personal dotat cu echipamente adecvate, si o permanenta activitate de constientizare a oamenilor.
Se impune ca toate activitatile care se desfasoara in paduri sa fie reglementate in sensul protejarii ecosistemelor forestiere in totalitatea lor.

3.Prioritatile si asteptarile (nationale) pentru noua Strategie forestiera a UE

In Romania asteptarile noastre se indreapta in urmatoarele directii:
1. angajamentele trebuie sa nu se limiteze doar la insusirea unor principii, construirea unor strategii, ci trebuie sa se ajunga la fapte.
2. prevederile legislative referitoare la sectorul forestier care presupun alocarea de fonduri de la bugetul statului sa se regaseasca si in bugetul tarii; fara aceste prevederi nimic nu se transpune in realitate.
In mod concret, la aceasta data, exista prevederi in Legea 46 / 2000 pentru o serie de actiuni esentiale pentru dezvoltarea durabila a fondului forestier, dar care nu au sustinere financiara de la buget, ca de pilda:
- intocmirea amenajamentelor silvice pentru proprietarii care detin suprafete sub 100 ha,
- extinderea prin impaduriri a fondului forestier national,
- infiintarea perdelelor forestiere de protectie,
- costul administrarii si serviciile silvice pentru proprietarii de padure care detin suprafete mai mici de 30 ha,
- acordarea de compensatii proprietarilor care nu pot recolta masa lemnoasa din padurile cu functii de protectie pe care le detin., etc.
3. gasirea de solutii pentru realizarea cadastrului terenurilor agricole in cat mai multe unitati administrative teritoriale, intrucat acestea constituie resursa pentru cresterea suprafetei impadurite a tarii; fara intabularea terenurilor agricole, la toate categoriile de proprietari, nu se pot accesa fondurile structurale destinate impaduririlor pe aceste terenuri.
4. instituirea unui sistem de monitorizare a angajamentelor luate de fiecare stat, in special a celor usor cuantificabile, cum sunt: impaduriri in terenuri agricole, crearea de perdele forestiere de protectie, starea reala a padurilor oglindita de fotografii, etc
5. nivelul angajamentelor care se iau prin strategiile fiecarui stat trebuie sa fie realist, bazat pe conditiile concrete din fiecare tara, de resursele financiare de care aceasta dispune, in asa fel incat acestea sa fie indeplinite. Este de preferat sa se stabileasca nivele mai modeste care sa fie indeplinite 100% decat nivele foarte ridicate, dar sa nu se realizeze nimic. Este o chestiune de credibilitate, capitol la care Romania are mult de recuperat.

Cu stima,
Presedinte
Gheorghe Gavrilescu

Iulie 2011
I.A./ I.A.