Societatea “Progresul sivic” a luat fiinţă la 1 aprilie 1886 ca urmare a apariţiei unei mişcări forestiere declanşate de câteva momente importante care au marcat începuturile reglementărilor în silvicultura românească, şi anume:

• Înfiinţarea in anul 1817, în Transilvania,a primei şcoli forestiere sub conducerea silvicultorului francez S. Guilleaume,
• Înfiinţarea în anul 1851 a primei şcoli forestiere din Principatele Române, la Bucureşti,
• Apariţia în anul 1861 a primului manual de Botanică forestieră,
• Legea secularizării averilor mănăstireşti, promulgată de domnitorul Al Ioan Cuza in 1863,
• “Legea ungară” din 1879, care prevedea obligativitatea amenajării pădurilor in Transilvania,
• Codul Silvic promulgat in 1881 de regele Carol I în Ţara Românescă, care impunea aplicarea regimului silvic în majoritatea pădurilor,
• Apariţia primelor promoţii de absolvenţi ai studiilor universitare de silvicultura din Nancy, Franţa

Întreaga legislaţie era construită pe baza reglementărilorstrăine, în special a celor din Germania şi Franţa. Încă nu se plămădise o silvicultură românească. Erau nenumărate probleme de ordin tehnic care trebuiau rezolvate. Nu se puseseră bazele unei cercetări silvice româneşti.
Exista, în schimb, o pleiadă de ingineri valoroşi, pregătiţi în străinătate, entuziaşti, gata să participe la întocmirea unui plan general silvic pentru ţară.
Astfel, 42 de silvicultori şi nesilvicultori, susţinători ai ideii de coagulare a apărătorilor pădurii într-o societate a lor, cu acordul Regelui Carol I au pus bazele Societăţii « ProgresulSilvic », a cărei menire este dată de însăşi denumirea sa, pentru a răspunde cerinţelor timpului.
La conducerea Societăţii «Progresul Silvic» au activat oameni de o valoare incontestabilă, unii dintre ei străluciţi prin viziunea lor, prin ceea ce au înfăptuit, precum şi prin emulaţia profesională pe care au provocat-o.
Iată preşedinţii care au condus destinele Societăţii încă de la înfiinţarea ei:

• Constantin C Robescu 1886-1888
• Ioan Kalinderu 1888-1913
• Alexandru Constantinescu 1913-1920
• Mihail Milan Tănăsescu 1920-1929
• C.P. Georgescu 1929-1933
• Marin Drăcea 1934-1944
• Constantin C. Georgescu 1944-1948

Societatea a funcţionat până în anul 1948 când a fost desfiinţată de forţele politice comuniste instalate la conducerea ţării.
După o lungă perioadă de inactivitate, odata cu reinstaurarea democraţiei, societatea a renăscut, ca şi continuatoarea de drept a celei abuziv desfiinţate în anul 1948.
Dupa revoluţia din 1989, prin eforturi cosiderabile, societatea a fost reînfiinţată, iar la conducerea ei au activat:

• Victor Giurgiu 1990-1995
• Ioan Milescu 1995-1998
• Dumitru Târziu 1998-2001
• Gheorghe Gavrilescu 2001 – prezent

După redobîndirea statutului juridic al societăţii a urmat o perioadă lungă, grea şi costisitoare de acţiuni în instanţă dedicate recuperării patrimoniului şi, în special, a clădirii din bulevardul Magheru nr. 31 din Bucureşti. Această clădire cu 7 etaje aflată în inima capitalei, fusese ridicată cu fondurile Societăţii «Progresul Silvic», ale inginerilor silvici, ale Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, ale altor mari detinători de păduri ai vremii şi inaugurată în anul 1926 în prezenţa regelui Ferdinand şi a patriarhului Miron Cristea. Acest palat a rămas peste ani mărturie a tăriei corpului silvic ingineresc şi a importanţei acordate în vreme pădurilor şi slujitorilor ei.
Sub conducerea actualului preşedinte, ing Gheorghe Gavrilescu, s-a reuşit cu multă tenacitate şi insistenţă preluarea clădirii de la Regia Naţională a Pădurilor şi redarea ei Societăţii «Progresul Silvic». Societatea a mai redobandit două terenuri, unul de 2200 mp în jud Argeş la Arefu şi altul de 1800 mp în staţiunea Păltiniş – Sibiu.
Imbunătăţirea situaţiei economice a Societăţii crează premizele pentru relansarea întregii sale activităţi.