Conferinta de presa din 21 februarie 2012
Blocarea cu zapada a satelor si a soselelor putea fi evitata, daca padurile Romaniei nu ar fi fost distruse in ultimii 20 de ani, considera specialistii in silvicultura.
“Daca era padure suficienta, nu aveam sate troienite, invelite in zapada. Erau salvate multe localitati, multe drumuri”, au declarat Marian Stoicescu, presedintele Federatiei pentru Apararea Padurilor si Gheorghe Gavrilescu, presedintele Societatii Progresul Silvic.
Potrivit acestuia, “padurea este principalul factor de protectie a mediului in Romania”.
In urma activitatilor de retrocedare, dintre cele 6,35 de milioane de hectare de padure, doar 3,1 milioane de hectare mai sunt in proprietatea statului. Diferenta a intrat in proprietatea persoanelor fizice sau a primariilor. Iar din suprafetele retrocedate persoanelor fizice, “peste 350.000 de hectare au fost distruse, iar alte 500.000 de hectare de padure sunt neadministrate, expuse distrugerii”, avertizeaza Marian Stoicescu.
500.000 de hectare de padure sunt nepazite
“Neadministrare inseamna, in primul rand, neasigurarea pazei padurii”, explica, la randul lui, Gheorghe Gavrilescu, presedintele Societatii Progresul Silvic – asociatia profesionala a silvicultorilor. “O padure nepazita este expusa furturilor si distrugerii, astfel incat cele 500.000 de hectare vor avea in curand soarta celor 350.000 de hectare deja distruse”, considera Gheorghe Gavrilescu. Conform informatiilor sale, cele 500.000 de hectare aflate in pericol apartin “mai ales unor persoane fizice sarace, care nu au bani pentru a le administra, mai ales pentru a le asigura paza”.
O situatie speciala este si aceea a drumurilor forestiere, destinate exploatarii padurilor. Potrivit datelor furnizate de Romsilva, in Romania exista 33.800 de kilometri de drumuri forestiere, dintre care doar 25.800 de kilometri mai sunt in administrarea statului. Restul retelei de drumuri a trecut in proprietate privata, impreuna cu padurile. Iar intretinerea unui drum forestier este foarte costisitoare, intrucat el are o structura mai slaba decat un drum public.
Jaful se vede din elicopter
Judetele in care fondul forestier este cel mai afectat sunt Harghita, Maramures, Valcea, Suceava, Arges, Neamt si Bacau, iar ravagiile facute de mana omului se pot vedea din elicopter: “In Harghita sunt versanti, sunt munti intregi dezgoliti”, spune Gheorghe Gavrilescu.
Padurile aflate in proprietatea statului, administrate de Regia Nationala Romsilva, precum si padurile proprietate privata care au contract de administrare cu Romsilva sunt pazite in principal de catre padurari. Nici acestia nu pot controla situatia, pentru ca in prezent mai exista doar 6000 – 7000 de padurari, fata de 12.000, cati lucrau in anul 1990 pe aceeasi suprafata.
Gheorghe Gavrilescu recunoaste, indirect, ca presiunea asupra silvicultorilor este foarte mare. Pe de o parte, un padurar are raspundere materiala asupra gestiunii, in sensul ca el raspunde financiar pentru pagubele din padure. Pe de o parte, salariul lunar al unui padurar este de numai 800 de lei, iar pe de alta parte, un metru cub de lemn, sustras din padure, se vinde cu 300 de lei.
Daca impusti un hot, risti sa faci puscarie
Daca padurarul rezista tentatiei financiare si ramane cinstit, el trebuie sa lupte cu hotii de lemne si apare o alta problema. Padurarul poate folosi arma doar in conditiile legii, iar in cazul in care hotul de lemne este ucis sau ranit, o urmeaza o ancheta care sa stabileasca daca nu cumva padurarul a facut exces de zel.
Gheorghe Gavrilescu ne-a povestit o situatie in care el insusi, in calitate de inginer silvic, a fost atacat intr-o padure din judetul Ilfov: “A venit cu toporul spre mine – l-am somat si am tras un foc de arma in aer. Din fericire s-a oprit, altfel urma sa trag spre el, la picioare”, ne-a povestit Gheorghe Gavrilescu. El isi aminteste insa si un caz tragic, in care un padurar din subordinea lui a tras intr-un hot de lemne si, din nefericire, l-a impuscat mortal. Padurarul a fost judecat si a fost condamnat la 11 ani de inchisoare.